Marile păcăleli din cuplu

Marile păcăleli din cuplu

De la minciuni nevinovate despre noua coafură sau pectoralii soţului, până la „marea păcăleală“ – înșelatul –, femeile și bărbaţii nu se sfiesc să cosmetizeze adevărul ori de câte ori simt nevoia. Cele mai multe dintre relaţii ascund minciuni mai mari sau mai mici, secrete și adevăruri nerostite. Dacă aceste minciuni se acumulează cu trecerea timpului, ele încep să erodeze însăși temelia relaţiei, iar darea lor în vileag poate distruge un cuplu. Păienjenișul de minciuni începe să se ţeasă încă de la prima întâlnire, atunci când, dornici să se pună într-o lumină cât mai bună, ambii parteneri încearcă să-și cosmetizeze imaginea, ascunzând aspectele dezavantajoase ale personalităţii lor sau ale trecutului fiecăruia. Cele mai mari minciuni ale etapei iniţiale a relaţiei se referă la viaţa amoroasă a fiecăruia. Un bărbat cu ochi alunecoși are de regulă grijă să nu-și sperie noua parteneră mărturisindu-i câtor femei le-a spus „te iubesc" până în acel moment. La polul opus, un bărbat sau o femeie cu prea puţină experienţă sentimentală are tendinţa să ascundă propria lipsă de succes la sexul opus. Niciunul dintre cei doi nu va recunoaște că s-a purtat rău cu un fost partener. Unele dintre aceste minciuni nu vor fi descoperite niciodată, dar este lesne de imaginat ce s-ar întâmpla dacă peste ani un bărbat ar afla că soţia sa are un trecut dubios. Schimbarea la faţă În perioada flirtului, ameţiţi de iubire, bărbaţii și femeile deopotrivă fac eforturi pentru a se purta cât mai frumos cu celălalt. Există bărbaţi care se comportă de parcă nimic n-ar fi suficient de bun pentru cea pe care o iubesc, pentru ca după nuntă să înceapă să se uite urât când ea vine cu braţele pline de pungi de la mall sau când se întoarce de la birou și constată că iubirea vieţii lui n-a gătit nimic pentru că a fost la coafor. În același mod, o tânără se poate preface luni de zile că este interesată de fotbal pentru ca mai apoi să înceapă să facă scene atunci când soţul își invită amicii să vadă meciul împreună. „Cred că doar rareori se poate vorbi de o minciună deliberată. La fel ca orice alt animal, oamenii sunt și ei programaţi genetic să-și găsească o pereche și este firesc ca, în acest proces, să încerce să se pună într-o lumină cât mai favorabilă. Odată atins acest scop primordial, e normal ca un om să revină la adevărata lui natură. Există, de pildă, numeroase studii care arată că, după căsătorie, oamenii, mai ales bărbaţii, încep să-și neglijeze aspectul fizic, tocmai pentru că acesta nu mai este relevant", explică psihologul Cristina Luca din București. Click pe infografie pentru a afla cine inșală mai mult într-o relaţie Se întâmplă uneori ca un bărbat să se plângă că soţia lui nu mai e ca la început, când de fapt ea a fost tot timpul așa, dar el era prea orbit de pasiune pentru a observa acest lucru. Dacă în perioada flirtului, el era fericit că ea îl iubește atât de mult încât îl suna de zece ori pe zi, se prea poate ca peste o vreme să înceapă să-i reproșeze celei în cauză că este cicălitoare sau încearcă să-i controleze orice mișcare. În egală măsură, dacă un bărbat își scoate iubita săptămânal la restaurante scumpe, ea va tinde să pună acest lucru pe seama generozităţii și a iubirii, pentru ca în cele din urmă să constate că s-a măritat cu un împătimit al traiului bun, iresponsabil din punct de vedere financiar. Mulţi își dau seama prea târziu că apropiaţii lor aveau dreptate atunci când le atrăgeau atenţia asupra defectelor partenerilor lor. „Înainte să ne luăm, soţul meu voia să ne petrecem tot timpul liber împreună, iar la petreceri nici nu se punea problema să dansez cu altul. După nuntă, mi-a luat cam un an să-mi dau seama că este bolnav de gelozie și plin de complexe. Până la urmă am divorţat", povestește Georgeta (31 de ani), din Craiova. Minciunile nevinovate asigură armonia Chiar și în cele mai solide relaţii este aproape imposibil să nu-ţi minţi partenerul. Cele mai frecvente sunt așa-numitele minciuni nevinovate, al căror scop este acela de nu-l face pe celălalt să se simtă prost sau acela de a evita o discuţie în contradictoriu. Unele dintre ele sunt așa de comune încât au ajuns subiect de bancuri. Orice bărbat știe că la întrebarea „rochia asta nu mă face să par grasă?" nu există decât un singur răspuns: „Bineînţeles că nu, dragă". La fel, dacă nevasta te întreabă de ce te holbezi la blonda de la masa de alături, trebuie să-i răspunzi că admirai tabloul de pe perete sau, mai bine, că priveai în gol, absorbit de o problemă de la birou. „Nimeni nu este 100% sincer tot timpul. Uneori venim cu o minciună mică pentru a ne proteja pe noi, alteori pentru a-l proteja pe celălalt. Chiar dacă spunem că preferăm adevărul, trebuie să ne întrebăm cum reacţionăm atunci când acesta ne este spus verde în faţă. Dacă tocmai ţi-ai cumpărat un pulover care ţi se pare foarte elegant și modern și soţia îţi spune că arată oribil vei fi oare încântat să auzi asta?", se întreabă psihologul american Harry Phillips. Același lucru este valabil și pentru alte situaţii care pot apărea în convieţuirea cu cineva. Poţi minţi pentru a masca faptul că te plictisesc vizitele la socri, nu prea ai chef să te întâlnești cu prietena ei cea pisăloagă sau ai dori un concediu liniștit la munte în locul unui costisitor circuit prin Europa. În fond, sunt un fel de mici sacrificii pe care le faci de dragul celuilalt. Problema cu minciunile nevinovate este aceea că ele creează un teren fertil pentru lansarea unora mai mari, care pot afecta serios relaţia de cuplu. "Nimeni nu este 100% sincer. Uneori venim cu o minciună mică pentru a-l proteja pe celălalt.'' Harry Phillips psiholog Banii, subiect sensibil Unul dintre subiectele principale ale minciunilor în cuplu sunt banii, relevă un studiu realizat în SUA de Fundaţia Naţională pentru Educaţie Financiară. Astfel, 58% din cei intervievaţi au recunoscut că ascund bani de partener, în timp ce 54% trec sub tăcere cumpărături minore. Aproape o treime dintre participanţi au spus că ascund unele facturi de partener, 15% au un cont bancar secret, iar 11% mint în privinţa salariului. Adulterul - minciuna supremă Cele mai mari și mai grave minciuni din viaţa unui cuplu sunt cele legate de fidelitate sau, mai exact, de lipsa acesteia. Studiile arată că adulterul este una dintre cele mai frecvente probleme într-o familie, cei mai înclinaţi la a călca strâmb fiind bărbaţii. „Numeroase cercetări efectuate pe această temă au arătat că între 25 și 50% din femei vor avea cel puţin un amant după căsătorie. În ceea ce-i privește pe bărbaţi, între 50 și 65% se vor angaja într-o relaţie extraconjugală până să ajungă la vârsta de 40 de ani", afirmă americanca Annette Lawson, autoarea volumului „Adulter". Potrivit acesteia, 10% din adultere sunt doar aventuri de o noapte. Cei care se implică într-o relaţie extraconjugală ajung în situaţia de a-și minţi cu regularitate partenerul, pentru a justifica timpul petrecut cu cealaltă persoană ori banii cheltuiţi în diverse escapade. În tot acest timp, tocmai pentru că sunt cu musca pe căciulă, cele mai multe dintre persoanele adultere își asigură jumătatea cu mâna pe inimă că o iubesc la fel ca-n prima zi. Instinctele nu mint Amorul ilicit îi face pe oameni extrem de creativi, calitatea minciunilor spuse fiind atât de bună încât de foarte multe ori partenerul nu află despre cealaltă persoană decât atunci când nu mai este nimic de făcut. Astfel, un studiu privind divorţurile realizat în SUA a arătat că 70% din femeile pe care le lasă bărbatul nu află de existenţa amantei decât atunci când soţul decide să-și facă valizele. În ceea ce-i privește pe bărbaţi, doar 54% din ei se trezesc în pragul divorţului fără să știe că soţia are o legătură extraconjugală. Pe de altă parte, același studiu confirmă faptul că femeile se pot baza pe instinct atunci când încep să aibă dubii privind fidelitatea celuilalt. Sub nasul partenerului Adesea, nici nu este nevoie să se ajungă la adulterul propriu-zis pentru ca minciunile să-și facă loc în cuplu. Astfel, un bărbat care este în căutarea de noi senzaţii și petrece ore în șir pe internet, pe chaturi ori chiar pe site-urile care facilitează chiar legături extraconjugale „fără complicaţii", își va minţi soţia că are de lucru pentru un proiect sau că își caută un prieten din liceu. La fel, întâlnirea întâmplătoare cu o fostă prietenă este deseori un subiect pe care bărbatul nu îl va menţiona acasă, mai ales dacă este tentat să încerce să reia relaţia respectivă. În același mod, o femeie care tot schimbă mesaje „de serviciu" cu un coleg, nu îi va spune soţului că tipul este foarte atrăgător și galant. ; "Numeroase cercetări efectuate au arătat că până la 50% din femei vor avea cel puţin un amant după căsătorie.'' Annette Lawson scriitoare Mai comod decât să spui adevărul Minciunile, mari sau mici, sunt inevitabile într-o relaţie apropiată, dar pentru a minimaliza efectul acestora, experţii sunt de părere că oamenii ar trebui să limiteze pe cât posibil numărul lor și să se asigure că atunci când o fac au în vedere binele celuilalt. Spre exemplu, dacă tocmai intraţi în restaurant ar fi crud să-i spuneţi nevestei că rochia nouă nu-i vine deloc bine, însă dacă sunteţi încă acasă puteţi încerca să-i spuneţi adevărul, dându-i astfel posibilitatea de a se schimba într-o ţinută mai avantajoasă. Este foarte posibil ca ea să se supere și să facă o scenă, dar, pe termen lung, va învăţa să se bazeze pe opinia dumneavoastră. Studiile arată că puţini sunt aceia care aleg această cale, cei mai mulţi preferând o minciună comodă. „Minţim pentru că adevărul doare, iar cel de lângă noi este adesea mai dispus să înghită o minciună decât să încerce să se confrunte cu o realitate care s-ar putea să-l rănească. Practic, minţim pentru că putem, pentru că este ușor, pentru că nici măcar o persoană foarte apropiată nu are mijloacele de a distinge întotdeauna adevărul de minciună și, de multe ori, nici nu încearcă", explică psihologul Cristina Luca. Pe de altă parte, chiar și în cea mai strânsă relaţie este necesar ca fiecare dintre parteneri să aibă spaţiul său privat. Nevoia de libertate Dorinţa de independenţă nu dispare odată cu semnarea actului de căsătorie și fiecare încearcă în felul său să-și păstreze sinele distinct, motiv pentru care ajunge uneori și să mintă. „Pentru a fi un partener bun într-o relaţie este necesar să știi să respecţi intimitatea celuilalt. Persoanele prea posesive ajung fără să vrea să-și împingă partenerul să mintă pentru a-și conserva independenţa. Ori se știe faptul că a fi prea posesiv este, în fapt, un semn de insecuritate personală. Atunci când o astfel de persoană descoperă că a fost minţită nu va sta să analizeze ce l-a făcut pe partener să mintă. Delictul comis de celălalt nu va face decât să-i sporească sentimentul de insecuritate, ceea ce-l va face și mai posesiv, și astfel se intră practic într-un cerc vicios", încheie specialistul.

Autor: Adevarul Sursa: www.adevarul.ro  Luni, 2 Aprilie 2012