Ponturi pentru a scăpa de câinii agresivi. Ce facem atunci când suntem atacaţi - recomandările specialiștilor

Nu de puţine ori s-a pus problema dacă acei câini agresivi care atacă oamenii provin din rândul haitelor de maidanezi sau dintre câinii cu stăpân. Un experimentat instructor canin de la unitatea de jandarmi din Buzău, Nicu Aldea, ne oferă explicaţii despre comportamentul câinilor, dar și sfaturi despre cum evităm să nu le devenim victime. Subofiţerul buzoian spune că agresivitatea câinilor este mai des întâlnită la haite.    „Când sunt singuri, nu prea atacă, pentru că le este teamă. Dar, când vezi trei, patru câini grupaţi, e bine să îţi vezi de drum, să nu-i bagi în seamă. Trebuie ocoliţi pe cealaltă parte a străzii, eventual, dar nu trebuie intrat printre ei, mai ales când se află în apropierea unei surse de hrană. Este posibil să atace și răzleţ câte un om. Poate îl irită vreun miros strident, de exemplu dacă persoana vizată are acasă o căţea în călduri și i se imprimă mirosul în haine. E la fel cum un câine poate veni lângă un om ca să se gudure”, spune instructorul canin de la jandarmi.    Potrivit dresorului, câinii din haite sunt ghidaţi fie de un mascul, fie de o femelă dominantă, iar instinctele acestora sunt într-o mare măsură imitate de celelalte animale din grup.    „Șefii haitelor sunt și primii care atacă. Când aceste haite au femele în călduri, atunci riscul e mai mare ca masculii să devină violenţi. Haitele mai pot ataca atunci când cineva îi calcă teritoriul. De cele mai multe ori, câinii își trasează astfel de zone acolo unde au sursa de hrană, adică în jurul ghenelor sau al platformelor de gunoi dintre blocuri. De aceea, sunt semnalate mai des atacuri ale câinilor asupra unor oameni care duc gunoiul sau asupra celor care scormonesc în tomberoane. Atacă omul pentru că ei interpretează că acesta le ia hrana”, spune Nicu Aldea.   Există, potrivit specialistului, diferenţe notabile între comportamentul câinilor vagabonzi și al celor cu stăpân, privind factorii care declanșează un posibil atac asupra oamenilor.  „Câinele devine agresiv ori când își simte viaţa în pericol, ori când viaţa stăpânului său este pusă în pericol. Atunci intervine instinctul lui de a-și apăra partenerul. Cel de companie are un atașament faţă de stăpânul lui și de membrii familiei, relaţie care se leagă de când e pui. Știe cine îi dă să mănânce, știe cine vine în casă, ce mirosuri corporale au. Asta dacă vorbim despre câinii cu stăpân. Câinii de curte reacţionează atunci când cineva intră în teritoriul lor, așa cum este ograda. Atunci el știe că este străin și are tendinţa de a reacţiona, îl latră sau îl atacă. De obicei, câinii își știu teritoriul lor“, spune Nicu Aldea, instructor canin la Comandamentul Judeţean de Jandarmi Buzău.  Nicu Aldea are și o teorie proprie, conform căreia câinii vagabonzi preiau multe gesturi ale oamenilor printre care trăiesc. Astfel, cei născuţi pe stradă ar fi mai puţin agresivi decât cei scăpaţi din curţi.    „Maidanezii au un comportament influenţat de traiul lor permanent printre oameni. Facem parte din universul lor și nu de puţine ori îi vedem că traversează strada pe zebră, ca și noi. Imită comportamentul nostru, așa cum ne împrumută și agresivitatea. Cu cât oamenii sunt mai puţin violenţi, cu atât și câinii sunt mai blânzi. Este valabil și în cazul celor cu stăpân, care le împrumută caracterul. Cei mai periculoși sunt câinii scăpaţi din curţi, mult mai periculoși decât maidanezii. Cel cu stăpân, de companie, este cel mai puţin periculos deoarece în general el este loial și dacă atacă o face din instinctul de a-și apăra partenerul. Cum spuneam, câinii scăpaţi din curte sunt imprevizibili și sunt cei mai periculoși, nu cei care se nasc pe stradă. Cei care vin din curţi, în general sunt derutaţi când văd dintr-o dată oameni mulţi, câini străini cu care trebuie să se înfrunte pentru a găsi hrană“, spune instructorul.     Dresorul câinilor de urmă și de pază de la jandarmi spune că, pentru a ne putea feri de agresivi, este important să știm cum să le interpretăm gesturile.    „Dacă îl vezi că mârâie, ridică nara, își înfoaie părul de pe spate iar coada o ţine în sus, acestea sunt semne că vrea să te atace. În momentul în care a lăsat coada în jos sau dă din ea, atunci nu e cazul să te sperii. Plimbatul cozii înseamnă că animalul este într-o stare de relaxare”, explică subofiţerul Nicu Aldea.        Este bine, potrivit dresorului canin, să folosim în apărarea noastră obiectele pe care le avem în mâini, umbrelă, geantă, ori un băţ sau un bolovan găsit pe loc, dar numai în ultimul moment, când ne simţim în pericol.    „Dacă te înconjoară, e bine să nu fugi. Trebuie să stai pe loc, să nu te pierzi cu firea, iar dacă ai posibilitatea de a te apăra cu un băţ sau să te lași rapid în jos și să pui mâna pe o piatră, e bine să o faci. Dar nu dai până nu simţi că ai viaţa pusă în pericol pentru că e posibil ca în acel moment tu să arunci apoi el să te atace. O ţii pentru apărare, până în ultimul moment, când vezi că primul vine la tine, acela fiind și șeful haitei. Îl ţintești, dar undeva unde să simtă, astfel încât să fugă după lovitură. El nu va păţi nimic, însă durerea aceea îl descurajează”, recomandă instructorul canin.    În momentul tatonării de către grupul de câini agresivi, este important să ne păstrăm calmul și să ne comportăm cât mai indiferent    „Nu e bine deloc să te uiţi în ochii animalului, să-i dai importanţă, pentru că este ca și sfidatul unui om. Trebuie doar să-l urmărești cu coada ochiului, ca să poţi să-i observi mișcările. Dacă îl bagi în seamă cu privirea, el percepe gestul tău ca pe o provocare, ca o ripostă. Îl urmărești cu coada ochiului, îţi vezi mai departe de drum, pentru ca el să nu simtă că îi pui viaţa lui în pericol. Nu e recomandat să fugi, ci să stai pe loc pentru că dacă te întorci cu spatele și alergi se ia toată haita după tine”, spune subofiţerul care se ocupă de pregătirea câinilor din unitatea de jandarmi.       Stăpânirea de sine sporește șansele de a scăpa teafăr dintr-un atac al câinilor, chiar și într-o confruntare cu mâinile goale, spune instructorul de la jandarmi.    „În cazul în care ești atacat și sare la tine, e bine să-i duci o mână în faţă, să îl blochezi cumva, chiar cu risul de a te apuca de ea, ca între timp, cu cealaltă mână să îl apuci tare de gât, să îl lovești, să îl ciupești, astfel încât să simtă că reacţia ta e mai dureroasă decât mușcătura lui. Atunci îi este teamă și fuge. E bine să lovești tare, ca el să simtă lovitura.Dacă animalul dominant fuge, atunci fug și ceilalţi câini. Dacă nu te-ai apărat bine, te pot mușca. De aceea, o mână e bine să fie liberă, ca să te aperi cu ea”, ne-a spus instructorul canin.   Nicu Aldea demontează și câteva mituri conform cărora lăsatul în jos sau zbieratul la animale ar fi metode eficiente împotriva câinilor agresivi.    „Strigatul la animal nu este recomandat. Dacă ridici vocea, ţipi la câine, acesta interpretează că vrei să îl ataci, iar el ripostează. E bine ca animalului să-i vorbești blând, pe un ton jos, pentru că altfel interpretează aceste sunete joase. Dacă ridici tonul, simte că ceva nu-i în regulă și atacă. De asemenea, faptul că te lași în jos ca să vii la nivelul lui naște două posibile reacţii. Unii câini agresivi te  pot ataca și acolo însă alţi câini, mai ales când sunt solitari, te lasă în pace, pentru că simt că te-au dominat. Se zice că e bine ca atunci când ești atacat să pui palmele pe faţă și să te întinzi cu faţa la pământ,  pentru că știe că a dominat, în general. Dacă sunt în haită, însă, ar putea ataca și așa”, spune subofiţerul unităţii de jandarmi din Buzău.

Autor: Adevarul.ro Sursa: adevarul.ro  Joi, 25 Iunie 2015